Veritasaga...Veritasaga(whisper)



(Jivago:)



Ca orice basm,incepe cu a fost odata,

Un baiat si-n gandurile lui mereu aceeasi fata

Desprinsa park din povesti cu sirene,

Un suflet cald printre atatea suflete mult prea viclene

Si kiar dak nu purta semne de razboi(?) putea skimba in foc orice sloi

Si fiecare gest al ei era, un mesaj ascuns

Unica pe Terra se purta de park avea raspuns...

La orice intrebare,iar el o iubea nespus si ea

Si ea il aducea cu un pas mai aproape de soare,in fiecare zi

Caci mergeau impreuna pe aceeasi carare,care se lumina cu fiecare pas al lor

Si nici unul nu simtea nevoia sa joace un alt rol decat cel pe care

L-au primit prin destin,caci crezi ca poti trece peste orice,

Atunci cand ce era gol in tine acum e plin....

De o apa curata,

Si amandoi simteau ca-si primesc inapoi o viata furata furata....



(Praetor:)



....furata)

O stii si tu,n-ai vazut-o?..pentru un moment si ti-a ramas in suflet

De-atunci o porti cu tine,oriunde,oricand,si simti ca face parte din tine

Si parea uneori prea ciudat,simtea ca soarta s-a jucat atat cu el

Iar acum ii ofera totul,de parca ar fi castigat potul

Cel mare,intrukipat in miscarile ei usoare ca vantul,

In pasii ei ce park n-ating pamantul,

In glasul ei ce pare a fi cantul(?) zilei,

In care gandul strazii(?) isi baga simtamantul

Si acum ii umple traiul,de park ar trai pe pamant Raiul

Perturbat doar de absenta ei,de absenta acelei femei,

Pe care ai privit-o,iti dai seama ca stie ce vrei

Te prinde teama (absurda?) cei,ce traiesc printre zei

Si o pierzi uneori cand o privesti,te trec fiori,te-ntrebi

De gresesti,auzi viori cand nu reusesti,

In okii ei clar sa citesti,caci par a avea

Intregul univers inkis in ea

La inceput ai vrut-o,acum ea oare,nu te mai vrea?



(Jivago:)



Si-atunci a vrut s-o stranga-n brate ,crezand ca ea o sa-l inalte

Deasupra fricii lui, ca focul lor o sa se stinga,

Dar n'a simtit nimic,de parca,ceata luase forme si el voia sa le atinga

Si deschizand okii a vazut sculptat in bezna, de lumina

ce trecea prin geam, trupul ei, de la cap la glezna

Care s-a risipit apoi, ca un vant subtire

Si crezand ca-si pierde mintile si-a spus:M-am indragostit de-o amintire!



(Praetor:)



Acum, totul o amintire era,

De fapt eroul nostru din amintiri traia...

Si o cauta neincetat, debusolat, si luptand cu destinul,

Incercand sa-i (?) chinul,luptand sa gaseasca un inteles

Intrebandu-se de ce a fost ales tocmai el

Cautand in kip si fel sa o gaseasca

Caci fara ea,el a uitat sa traiasca,si a cazut la pamant

Ca n-a mai putut.

Si intr-o zi,in okii unui tanar a vazut,sclipirea ei

S-a revazut traind intre zei,

Dar a revenit intre cei ca noi,s-a lovit privind intr-o oglinda

De propria imagine:un om imbatranit traind la o margine

A lumii de care nu se mai simtea legat si

Deodata dezlegat astfel blestemandu-l pe cel

Ce i-a rapit viata a vazut in fata sa un alt batran

Ce l-a intrebat:Si tu ai iubit-o pe ea?

DA..stii ca am fost blestemati sa nu putem uita?

Stiu..ma intreb oare sunt viu sau traiesc iadul

Doar ca ai iubit una dintre ele...acum inchide-ti pleoapele grele...