Sus, prin crangul adormit,

A trecut in taina mare, 

De cu noapte, risipit

Siruri de margaritare

Din panere de argint,

Stol balai

De ingeras

Cu alai

De toporasi.

Primavara, cui le dai?

Primavara, cui le lasi?



Se-nalta abur moale din gradina,

Pe jos, pornesc furnicile la drum.

Acoperisuri vestede-n lumina

Intind spre cer ogeacurifara fum.

Pe langa garduri s-a zvantat pamantul

Si ies gandacii-Domnului pe zid.

Ferestre amortite se deschid

Sa intre-n casa soarele si vantul.

De prin balcoane

Si coridoare

Albe tulpane

Falfaie-n soare.

Ies gospodinele,

Iuti ca albinele,

Parul le flutura,

Toate dau zor.

Unele matura,

Altele scutura

Colbul din patura

Si din covor.

Un zarzar mic, in mijlocul gradinii,

Si-a rasfirat crengutele ca spinii

De frica sa nu-i cada la picioare 

Din crestet, valul subtirel de floare.

Ca s-a trezit asa de dimineata

Cu ramuri albe - si se poate spune

Ca-i pentru-ntaia oara in viata

Cand i se-ntampla-asemenea minune.

Un nor sihastru

Si-aduna-n poala

Argintul tot.

Cerul e-albastru

Ca o petala

De miozot.



Soare crud in liliac,

Zbor subtire de gandac,

Glasuri mici 

De randunici,

Viorele si urzici...

Primavara, din ce rai

Nevisat de pamanteni,

Vii cu mandrul tau alai

Peste cranguri si poieni?

Pogorata pe pamant

In matasuri lungi de vant,

Lasi in urma, pe campii,

Galbeni vii 

De papadii,

Balti albastre si-nsorite

De omot topit abia

Si pe dealuri mucezite

Araturi de catifea.

Si porneste departe-n sus

Dupa iarna ce s-a dus,

Dupa trena-i de ninsori

Asternuta pe colini...

Drumuri-nalte de cocori,

Calauzii cei straini,

Isi indreapta an cu an 

Pasul tainicsi te mint

Spre tinutul diafan

Al campiilor de-argint.

Iar acolote opresti 

Si doar pasul tau usor,

In omat stralucitor,

Lasa urmei viorii

De condori imparatesti

Peste albele stihii...



Primavara, unde estï?