Va fi-ntr-o noapte caldã de mai.

Când vei intra

În parcul meu,

Nisipul aleilor deºarte,

Îmbrãþiºãnd pantofii tãi albi, va tresãri...

La revederea celei venite de departe

Copacii vor zâmbi...

Ferestrele-mi închise se vor deschide iar,

ªi-n vazele uitate pe albe etajere,

Buchetele uscate de alb mãrgãritar

Vor palpita

Ca-n ascultarea unui demonic Miserere!...

Va fi-ntr-o noapte caldã de mai.

Când vei veni,

"Olimpia" din cadru-i îþi va surâde iar,

Ceasornicu-n perete va respira mai rar

ªi mutele covoare, pe jos, vor tresãri...

Demonul nebuniei va coborî din nou

Pe-albastrele sofale

ªi albele dantele,

Aripa lui va stinge lumina-n candelabru,

Iar noi,

Sub ocrotirea tãcutelor perdele,

Postum ca ºi-ngropaþii de vii, într-un cavou,

Ne vom iubi-n parfumuri de brad ºi de cinabru.



ªi-apoi...

Va fi într-o searã poate ca ºi-alte seri.

Va fi

O searã de octombre cu palpitãri discrete

De frunze,

De imagini,

De pleoape

ªi regrete...

Vai!... cea din urmã searã când tu vei mai veni

Va fi o aiurare de toamnã pe sfârºite,

O aiurare-n versuri brodate pe-o batistã -

Simbolul despãrþirii...



ªi-atâta tot...



ªi-apoi

Nu va mai fi nimica,

Nu va mai fi nici soare,

Nu va mai fi nici lunã

Nici stele cãzãtoare...

ªi faþã de noi singuri,

Poate,

Nu vom mai fi nici noï!...