ªoseaua urcã spre Voineasa,

Iar Lotrul curge spre Brezoi...

O fatã ºi-a pierdut cãmaºa

Prin fânul de curând cosit,

ªi-acum, în poarta casei, s-a proptit

Sã-ºi mai arate-o datã sânii goi

ªi trupul rumenit de soare

Turiºtilor înfometaþi

De farmecul unei idile trecãtoare

În pitorescul munþilor Carpaþi...



Aºa sunt toate fetele la munte...

În prima zi -

Oricare-ar fi -

Se lasã sãrutate doar pe frunte...

A doua zi,

Pânã ºi cele mai ursuze

Se lasã sãrutate chiar pe buze...

Iar în a treia

Sau a parta zi

Se lasã duse sub un brad

Unde se-mpiedicã, mai toate,

ªi leºinate-n braþe-þi cad,

Ca niºte biete curci plouate...

Deºi - prin munþi, în fiecare varã,

La fel, turiºtii urcã

Iar fetele... coboarã...



ªoseaua urcã spre Voineasa

ªi Lotrul curge spre Brezoi...

Iar mirele

ªi cu mireasa

Din carul nou cu patru boi -

Un dar de ziua nunþii lor -

Zâmbesc ºireþi

ªi fericiþi,

Cã graþie turiºtilor

Au fost uniþi

În vecii...vecïlor!...