Era odată un caţeluş frumos, îndrăgostit peste urechi
De-o căţeluşă, care nu credea în basme vechi
De-atâta dragoste, căţelul avea peri suri
Ne mai vorbind că ce vorbea, vorbea deja in versuri

Ca din senin, ori de unde apărea
Aveai senzaţia că pictează când mergea la braţ cu ea
Iar cuvintele lui, să întelegi cât erau de grele
Trebuia pe-acelaşi cântar să pui un cer cu stele

Dar toate astea pentru dânsa cântărea un pic
Ea visa la fericire, dar nu primea nimic
De unde să ştie ea, că fericită ar fi
Numai căutând-o pentru alţii ea te va gasi

Şi uite că-ntr-o zi, creţului îi spune creaţa
-De vrei să mă cucereşti, îmi aduci raţa
Te duci acolo pac, pac, ai deschis lăcata
Raţa ai băgat-o-n sac, mi-o aduci şi gata.

Căţeluş cu părul creţ, fură raţa din coteţ
El se jură că nu fură, dar l-am prins cu raţa-n gură

Şi încă o dată!

Căţeluş cu părul creţ, fură raţa din coteţ
El se jură că nu fură, dar l-am prins cu raţa-n gură

Dar la moment acum, faptele sunt mai măreţe
Săltula-i căţeluşa de vorbe, ca de mere pădureţe
Căţelul, încrezut în sine-şi pregăteşte saltul
Ştiind că dacă nu-ncearcă el, o să-ncerce altul

Pe-a locuri focuri îl încearcă des, dar trec pe lângă
ÃŽn dreapta inima i se bate, de fapt e-n partea stângă
Iubirea-i rea se pare, dar totuşi dulce e
Uitând o clipă când s-o fi născut şi pentru ce.

Cu cât mai multă noapte e, cu-atât mai multă lună
E mare riscul dar şi căţeluşa e bună, bună
Sosind la locul cu princina, senzaţia-i sprintenă
Având nevoie el de probleme ca agricultura de grindină

Numai că, din păcate, socoteala, cum se spune
Cu cea de-a casă aia din târg, nu se suprapune
De unde să ştie el, că raţa o să-i arate
Ce-nseamnă să deţii centura neagră la carate.

Căţeluş cu părul creţ, ia bătaie în coteţ
El se jură că în viaţă, nu mai calcă pe la raţă.

Şi încă o dată!

Căţeluş cu părul creţ, ia bătaie în coteţ
El se jură că în viaţă, nu mai calcă pe la raţă.