Zilelor care au trecut

ªi socoteala le-ai pierdut

De când jos la poarta ta

Nu, nimeni nu a mai trecut.



Nici la fereastrã nu-s culori(?)

Trec numai norii cãlãtori

Simþi cã-n tine e un gol

Cum e în cutia de scrisori.



Iar te-ai închis în odaia ta

Lacrimi în ochi ai, nu-i aºa,

Te întrebi sã mai fi fost 

Mai singurã ca acum.



Tu, de asemeni, ai purta

Vinovãþia-n seama ta

Dar nici tu n-ai mai fost 

Mai singur ca acum.



Parcã mai e ceva-ntre noi

Ce ne opreºte pe-amândoi.

Cum de-am lãsat de s-antâmplat

Toþi care ne-am însingurat



Cum ne topim de acelaº dor,

Cum fiecare-i temãtor,

Cum poate fi mistuitor,

Vina e a noatrã, a tuturor.



Rândul tãu încã n-a venït.