(Feat Veritasaga)



Unde sunt toti cand nu mai poti sa suporti

Cand prea multe porti sunt inchise, cand prea multe cruci porti?



Iar se-ntuneca cerul

In suflet-mi aluneca gerul

Si ochii care ma priveau cald

Se uita-acum in alta parte

Uitarea a rescris o carte

Pe care am citit-o si am uitat-o

Dar am primit-o

Si am plimbat-o

Peste vechile mele rani

Caci am baut otrava din cani

Pana la fund

Si acum zilele-mi ascund lumina

Lasandu-ma cu portile sa-mi port vina

Iar lumea se stramba

Si lanturile incep sa ma stranga

Tot mai tare

Si cand incep sa fiu pregatit de plecare

Cineva ma tot pune sa incerc

Nu ma lasa sa plec

Imi deschide usa si nu ma lasa sa trec

Trantit iar ma ridic... iar, si inghit in sec

Asteptand sa fiu lovit iar

Ma uit in stanga si-n dreapta si toti dispar

Lasandu-ma singur printre mosntrii

Aflu cosmaruri despre lumea copiilor nostri

Si totusi intind mana

Crezand ca cineva o va prinde si va amana

Sfarsitul

Acum gasesc ca e de prisos vorbitul

Caci mi-ati promis k ma ajutati

Unde sunteti? De ce nu veniti sa ma luati?



Unde sunt toti cand nu mai poti sa suporti

Cand prea multe porti sunt inchise, cand prea multe cruci porti?

Nu cred ca stii, in orice caz nimic nu poate fii

Atat de rau incat sa vrei sa pleci dintre cei vii



Caut liniste in aceasta neliniste

Dar totusi mi-e teama de liniste

Prietenii uneori sunt ca niste Serpi cu venin

Iti hranesc declinul cu declin. Te sperii 

Cand vezi ca te ranesc dincolo de limitele durerii

Dar treapta cu treapta vor cobori in intunecime

Intr-un final li se vor prelinge pe fata picaturi de spaima si rusine

Toti ne prinde in firele incalcite ale vietii

Dar unele lucruri parca-s facute cu intentii

De acesti paduchi, mai bine ati muri in picioare decat sa traiti in genunci

Doar in anumiti oameni exista o dimensiune eterna care

Fundamenteaza si da sens temporalitatii si finitudinii sale

Iar acum la toate intreberile tale

Din ceea ce am spus sigur vei gasi raspuns



Unde sunt toti cand nu mai poti sa suporti

Cand prea multe porti sunt inchise, cand prea multe cruci porti?

Nu cred ca stii, in orice caz nimic nu poate fii

Atat de rau incat sa vrei sa pleci dintre cei vii



Daca tacerea mea ar prinde glas

Divizand ce-a mai ramas

Din ceea ce a fost totul

Iar rezultatul as pune botul

As fi castigat macar o data

Luand viata ca plata

Nu ca scop

Privit prin periscop

Insa acum din adapostul meu

Avanpostul singurului eu 

Imaginabil, observ singuratatea 

Si cat imi lipseste parerea si palma prietenului meu ce batea

Din cand in cand pe umarul meu

Iar acum singurele palme pe care le vad

Sunt cele ce tin stiloul

Vietii. Am picat tabloul

Si-n lipsa de culori mi-a iesit sumbru si-nchis

Si as mai vrea sa fiu destins

Dar am de stins

Inca...dorinta ce m-ar elibera total

Si totusi neputinta-mi guverneaza destinul

precum un vultur cautand prada

In ultimul moment lovit fiind, cine-o sa-mi tina spada?

Mai au prietenii putere 

Si daca ai fi iar ma intreb am pierdut cu totul a mea avere?

Si totusi ma rog sa scap

Si totusi eu acest rob, si-mi plac riscurile

De urcat pot urca singur, dar cu voi vreau sa privesc piscurile

Si cand vom fiï sus 

Oare se naste o vreme? Sau o vreme a apus?...