Mi-a bãtut azi-noapte Toamna-n geam,

Mi-a bãtut cu degete de ploaie...

ªi la fel ca-n fiecare an,

M-a rugat s-o las sã intre în odaie,

Cã-mi aduce o cutie cu Capstan

ªi þigãri de foi din Rotterdam...



Am privit în jurul meu ºi-n mine:

Soba rece,

Pipa rece,

Mâna rece,

Gura rece,



Doamne!... Cum puteam s-o las sã plece?

Dacã pleacã, cine ºtie când mai vine?

Dacã-n toamna asta, poate,

Toamna-mi bate

Pentru cea din urmã oarã-n geam?

"Donnez-vous la peine d'entrer, Madame..."



ªi femeia cu privirea fumurie

A intrat suspectã ºi umilã

Ca o mincinoasã profeþie

De Sibilã...



A intrat...

ªi-odaia mea-ntr-o clipã

S-a încãlzit ca un cuptor de pâine

Numai cu spirala unui fum de pipã

ªi cu sãrutarea Toamnei, care mâine

O sã moarã... vai!...

Bolnavã de grïpã...