Pai cine iubeste si lasa,

cine iubeste si lasa,

Dumnezau sa-i dea pedeapsa,

Dumnezau sa-i dea pedeapsa,



târâisu' sarpelui

si pasu' gândacului,

vâjâitu' vântului,

pulberea pamântului,

pulberea pamântului.



Ca furnica de-i furnica,

la trup mare, la cap mica,

si la mijloc subtârica

de umbla pe sub pamântî,

tot se tâne de cuvântî,

tot se tâne de cuvântî.



Hai, dar noi oameni botezatî,

dar noi oameni botezatî,

de cuvânt suntem lasatî,

de cuvânt suntem lasatî.



Ca cine iubeste si lasa

Dumnezau sa-i dea pedeapsa

târâisu' sarpelui

si pasu' gândacului,

vâjâitu' vântului,

pulberea pamântuluï