Plouase...

ªi ºoseaua-n vale

Încercuia ca un inel

Donjonul vechiului castel,

Împodobit cu sfinþi de piatrã,

Cu seniori ºi cu vasali,

Cu cerbi goniþi de câini ce latrã

ªi-ntregul fast al vieþii feudale

Cu castelanii ei medievali...



Deºi ne cunoaºteam de-atâþia ani,

Noi, totuºi, parcã nu ne cunoºteam.

Ca ne priveam (nu ºtiu de ce) cu ochi duºmani...



Dar în donjonul vechiului castel

În care ne urcasem numai noi,

Fantoma unui cavaler în zale de oþel

Ne-a strâns deodatã-n braþe pe-amândoi,

ªi-un zgomot de metal ne-a deºteptat

Exact în clipa când ne sãrutam

(Ca-ntr-un tablou)

În rama ferestrei fãrã geam,

Dar cu zãbrele strâmbe ºi vechi de fier forjat.



Azi plouã iar la Bran...

Ce zici?...

Nu vrei sã revedem ºoseaua udã,

Donjonul cu ferestre mici

ªi cavaleru-n zale de oþel

Ce-aºteaptã dornic sã ne mai audã

Bãtând în poarta vechiuluï castel?...