Copile, ziua ta s-a nascut dintre nori

Ca un poem albastru ce vine dintre ploi

Dimineata, cand zorii se zbat

Peste lumea in care ai intrat.



De-atunci lumina nu mai e aceeasi

Pe care o stiu de demult

Si nici pamantul nu mai e acelasi

Chiar daca e totusi pamant.



Copile, tu nu stii mai nimic despre viata

In care ti-a fost dat sa intri mai curat

Ca lumina ce-si curma aripa

Peste umbra eternului pacat.



Drumul tau abia acum incepe

Cand e ziua ta intai pe pamant

Si tu, copile, nici nu stii ca drumul

E lung din pamant in pamant.



Tu, copile, dormi acum in pace

Caci mama vegheaza la somnul tau bland

Lumina pentru tine e lumina,

Pamantul va fi ïar pamant.