Text: Nicolae Covaci / popular 



Negru Vodã ºi-a lui ceatã, 

Toþi voinici cu fruntea latã,

ªi cu ghioage groase, drepte

ªi cu plete lungi pe spete

Suie creasta munþilor

Munþilor, cãrunþilor,

ªi trecând peste hotare

Voinicilor strigã tare:



Alelei, voinicii mei,

Mândri puiºori de zmei,

Ia vedeþi cele câmpii

Zmãlþate cu iasomii,

De duºmani ce sunt cuprinse

ªi de flãcãri ce-s încinse.

Acolo-s ai voºtri fraþi,

Toþi voinici ca brazi-nalþi,

Ascultaþi suspinul lor,

Jalea ºi-a lor aprig dor.

Ghioagele vi le-apucaþi,

Arcele vi le-ncordaþi,

Foc în duºmãnie daþi , 

ªi din þarã-i alungaþi,

ªi pe fraþi de ei scãpaþi.



Ostaºii cum auzeau,

Ghioagele ºi le-apucau,

În duºmani se nãpusteau,

Ca pe-o pleavã-i vânturau,...

Pe câmpii cu iasomie,

Când stã soarele-n chindie,

Ca fraþi buni se-mbrãþiºau,

ªï þara o stãpâneau....