Într-o zi



Într-o zi din întîmplare,

Am zarit trecînd o floare;

Chipul ei m-a fermecat

Într-un fel foarte ciudat,

Caci din vraja ei divina

Ochii mei n-o sa-si revina.



Ce m`-oi face… nu stiu, zau,

Dorul ei m-apasa rau;

S-o gasesc am încercat,

Dar zadarnic am sperat.

De ce oare nu se-arata

Fata asta minunata ?



-Doamne-asculta a mea soapta:

Fa s-o mai zaresc o data !

Sa încerc sa îi vorbesc

Sa-nteleaga c-o iubesc.

Si daca nu m`-o iubi,

Ca un fum m-oi risipi.



Frunza cade, vîntu-adie

Peste-aceasta poezie,

Dar eu n-am sa pot uita

Ce privire dulce-avea

Si ea poate n-o sa stie

Ca mi-a fost draga si mïe.