Cu mana stanga ti-am intors spre mine chipul,

Sub cortul adormitilor gutui

Si de-as putea sa-mi rup din ochii tai privirea,

Vazduhul serii mi-ar parea caprui.



Mi s-ar parea ca deslusesc prin crenge,

Zvelti vinatori in arcuitii lei

Din goana calului, cum isi subtie arcul,

O, 'tindeti mana stanga catre ei



Si stinge tu conturul lor de lemn subtire,

Pe care ramurile l-au aprins,

Suind sub luna-n seve caii repezi

Ce-au ratacit cu timpul pe intins.



Eu te privesc in ochi si-n jur se sterg copacii

In ochii tai cu luna ma rasfrang

Si ai putea, uitand, sa ne strivesti in gene

Dar chipul ti-l intorc, pe bratul stang.

Si ai putea, uitind, sa ne strivesti in gene

Dar chipul, chipul ti-l intorc, pe bratul stang.

Si ai putea, uitind, sa ne strivesti in gene

Dar chipul, ti-l intorc, pe bratul stang.