Azi nu-þi spun decât cã te iubesc...

Dar cât timp te voi iubi nu ºtiu -

Mâine, noul meu roman pe care-l scriu

Poate nu voi mai fi dornic sã-l sfârºesc...



Dar cum eu voi fi-ntregit de tine,

Marea bucurie de-a mã ºti iubit

Va lungi romanul meu la infinit

Numai dacã tu mi-l vei citi la fel cu mine...



Dar tu, vai!...

Nu-mi vei citi decât o filã -

Prima filã -

Fila cu-al tãu nume,

Care va produce oarecare vâlvã-n lume,

Ca o nouã prorocire de Sibilã...



Eu, în schimb, mi-l voi citi mereu,

Pânã ce,-ntr-o bunã zi,

Eroina din romanul meu va-nnebuni -

ªi cuminte voi rãmâne numai eu!...

Iatã!...

Eu þi-am spus tot ce gândesc...

Dar tu, dacã crezi cã ºtii ceva mai mult,

Spune-mi tot ce ºtii -

Cã eu te-ascult...

Poate-mi voi sfârºi romanul,

Fãrã sã te mai ïubesc!...