Tu, care-mi intri-n casã cu toamna fumurie,

Cu ziua ce se duce

ªi noaptea ce-o sã vie,

În casa mea fii binevenitã...



Iatã-mi casa!



Întoarce doar butonul electric din perete

ªi-mprieteneºte-þi ochii cu tot ce poþi vedea,

Cãci casa mea e-ntreagã, de-acum, ºi casa ta...

Fii prietenã ºi sorã cu hall-ul ºi terasa,

Cu treptele ce urcã sub rustice covoare

Spre sala de mâncare

ªi-odaia de culcare,

Cu sfinþii din icoane ºi morþii din portrete,

Cu câinele, ce-þi linge manºonul de-astrahan,

ªi cu pisica albã, ce toarce pe divan...



Opreºte-þi apoi ochii pe frunzele de laur

În care se-ncadreazã, sanctificând decorul,

Patronii mei - Triunghiul.



Iar pe comoda veche priveºte-i cum stau gata

Sã-ºi pãrãseascã parcã, de bucurie, rama,

Un domn cu ochii-albaºtri ºi bucle brune:

Tata!...

ªi-o doamnã cu ochi negri ºi bucle blonde:

Mama!...



Tu, care-mi intri-n casã cu toamna fumurie,

Cu basmele bunicii

ªi "Faptele diverse",

În casa mea fii binevenitã,

Pentru mine

ªi pentru-aceste chipuri, de praf ºi vremuri ºterse,

Ce te privesc din rame cu-aceeaºi duioºie

Ca-n zilele când, toamna, soseam ºi eu cu tïne.