Privesc lumina stelelor din jurul meu, 

sunt vesnic tanar, vesnic singur

si mi-e greu! 

O stea apare, 

alta stea dispare, 

asta-i tot! 



Sute de ani trecut-au de cand am plecat

si ridurile chipul nu mi l-au bazdat. 

Sunt astronautul YX-579



Mainile mele uitat-au sa-mi dea mangaierea iubirii! 

Spune-mi de ce, ochii-mi sunt palizi? 

Spune-mi, iubito, de ce nu mai stiu 

parul tau cum arata? 

Spune-mi, de ce? 



De ce sub pleoape-mi creste iarba cand ochii mi-i inchid 

si valurile marii in brate tandru ma cuprind? 

Florile de camp in parul meu sunt prinse



Ma trezesc



In suflet cai albastri se-ndeparteaza lin

Iubito, prea departe e cerul meu senin

Sunt astronautul YX-579



Mainile mele uitat-au sa dea



Priviti-ma sunt doar un punct ciudat pe cer, 

mi-e dor de oameni si tot pentru oameni



pier

Sunt astronautul YX-5793