FUgi!

De iubirea ta...

Fugi de tot ce-i curat 

in inima ta

fugi de tot ce-i lumina arzanda in privirea ta

fugi acum, dar mereu vei fugi, chiar si de fuga ta...



Lumina..

Inima...

Iubire..

cuvinte rostite mereu cu-ndreptatita uimire...

ne-intrebam, chiar firesc, ce mai cauta

printre CHIAR SI-ASA MULT PREA PLINELE FILE

din dictionarul cuvintelor vietii





ce s-a dat...

ce s-a luat...

cine a pierdut?



poate doar iubirea...

(ce strain si-nghetat cuvant...)

poate doar menirea luminii de a fi inima de om

(hai ca asta-i chiar culmea... aloooo)

ca in rest suntem la fel de bogati si saraci amandoi...





dar sa fii copil, crescut 

si nu in iubire

ci doar in teama oamenilor mari de-a nu avea un tel in viata

si sa ajungi la fel ca ei

doar pt ca iubesti atat de mult pe zeii morti:

Lumina..

Inima...

Iubirea..



de ce trebuie strivit sub picior??

tot ce-i curat, frumos si bun in noi

toate acestea nu se vad le porti in suflet

si calcandu-l nu ai cum s-ajungi mai sus...

tot potopul de cuvinte cate-au mai ramas de spus...

prea bine-l stim...



tot ce fac, tot ce sunt acum

sunt doar lumina din privirea ta

si dac-auzi chitara mea plangand acum

e stralucirea lacrimii ascunse in inima ta

si de m-auzi cantand cuvinte cu chitara mea

e doar puterea ce mi-o dai cu vïata ta