Ploua încet, stau în gara, ochii-i simt ca ma dor,

Gânduri ramase de-aseara..., parfumul din coridor...

Povestea-i de-o pensie lunara.

Un ceas batea tot mai trist.

Stiam ca e ultima oara, absurdul din nou a învins.

Ochii mei pe-o linie moarta rataceau

cautând clandestin trenuri ce nu sunt pe harta,

Linii ce-nseamna destin, trenuri ce pleaca, nu vin...

Si anii ce s-au scurs...

Doi tigani cântau din vioara, cineva-mi oferea aspirine.

Toti vorbeau, râzând într-o doara.

Eu voiam sa le spun despre tine, ma gândeam numai la tine.

Povesteam de problema agrara.

Eu plângeam, ei râdeau. Ce ciudat!

Iar tiganii cântau din vioara cântecul lor preferat,

Cântecul lor neuitat... si anii ce s-au scurs...

Trec tiganii, cântecul lor ascult,

Sparg paharul, vreau sa te uït!