Soarta voua v-a zâmbit,

Pe mine m-a chinuit,

Durere e în sufletul meu.

Cenusa mea în urna de pe stânca,

Fidela tie tresari-va înca

In flacarile ce m-au devorat.



Unde esti, femeie, parul sa-mi mângâi?

Blestemat sunt oare?

Ma simt al nimanui.

Unde esti, femeie, ochii sa-mi vezi?

Sa simti mâhnirea crunta a celui ce îl pierzi.

De ce oare ai facut-o?

Eram ca într-un vis,

Dar când diavolu-i cu tine,

Normal ca ai învins.



Inger de-ai fi fost în lume, sufletu-mi lasai.

Blestemat sa fie iadul, de nu te nasteaï.