Unde sunt toti cand nu mai poti sa suporti



Cand prea multe porti sunt inchise, cand prea multe cruci porti?



Iar se-ntuneca cerul



In suflet-mi aluneca gerul



Si ochii care ma priveau cald



Se uita-acum in alta parte



Uitarea a rescris o carte



Pe care am citit-o si am uitat-o



Dar am primit-o



Si am plimbat-o



Peste vechile mele rani



Caci am baut otrava din cani



Pana la fund



Si acum zilele-mi ascund lumina



Lasandu-ma cu portile sa-mi port vina



Iar lumea se stramba



Si lanturile incep sa ma stranga



Tot mai tare



Si cand incep sa fiu pregatit de plecare



Cineva ma tot pune sa incerc



Nu ma lasa sa plec



Imi deschide usa si nu ma lasa sa trec



Trantit iar ma ridic... iar, si inghit in sec



Asteptand sa fiu lovit iar



Ma uit in stanga si-n dreapta si toti dispar



Lasandu-ma singur printre mosntrii



Aflu cosmaruri despre lumea copiilor nostri



Si totusi intind mana



Crezand ca cineva o va prinde si va amana



Sfarsitul



Acum gasesc ca e de prisos vorbitul



Caci mi-ati promis k ma ajutati



Unde sunteti? De ce nu veniti sa ma luati?







Unde sunt toti cand nu mai poti sa suporti



Cand prea multe porti sunt inchise, cand prea multe cruci porti?



Nu cred ca stii, in orice caz nimic nu poate fii



Atat de rau incat sa vrei sa pleci dintre cei vii







Caut liniste in aceasta neliniste



Dar totusi mi-e teama de liniste



Prietenii uneori sunt ca niste Serpi cu venin



Iti hranesc declinul cu declin. Te sperii



Cand vezi ca te ranesc dincolo de limitele durerii



Dar treapta cu treapta vor cobori in intunecime



Intr-un final li se vor prelinge pe fata picaturi de spaima si rusine



Toti ne prinde in firele incalcite ale vietii



Dar unele lucruri parca-s facute cu intentii



De acesti paduchi, mai bine ati muri in picioare decat sa traiti in genunci



Doar in anumiti oameni exista o dimensiune eterna care



Fundamenteaza si da sens temporalitatii si finitudinii sale



Iar acum la toate intreberile tale



Din ceea ce am spus sigur vei gasi raspuns







Unde sunt toti cand nu mai poti sa suporti



Cand prea multe porti sunt inchise, cand prea multe cruci porti?



Nu cred ca stii, in orice caz nimic nu poate fii



Atat de rau incat sa vrei sa pleci dintre cei vii







Daca tacerea mea ar prinde glas



Divizand ce-a mai ramas



Din ceea ce a fost totul



Iar rezultatul as pune botul



As fi castigat macar o data



Luand viata ca plata



Nu ca scop



Privit prin periscop



Insa acum din adapostul meu



Avanpostul singurului eu



Imaginabil, observ singuratatea



Si cat imi lipseste parerea si palma prietenului meu ce batea



Din cand in cand pe umarul meu



Iar acum singurele palme pe care le vad



Sunt cele ce tin stiloul



Vietii. Am picat tabloul



Si-n lipsa de culori mi-a iesit sumbru si-nchis



Si as mai vrea sa fiu destins



Dar am de stins



Inca...dorinta ce m-ar elibera total



Si totusi neputinta-mi guverneaza destinul



precum un vultur cautand prada



In ultimul moment lovit fiind, cine-o sa-mi tina spada?



Mai au prietenii putere



Si daca ai fi iar ma intreb am pierdut cu totul a mea avere?



Si totusi ma rog sa scap



Si totusi eu acest rob, si-mi plac riscurile



De urcat pot urca singur, dar cu voi vreau sa privesc piscurile



Si cand vom fï sus



Oare se naste o vreme? Sau o vreme a apus?...